Sfidare monocromă

am fost prizonierul dragostei
astăzi fiecare nouă femeie
nu e decât o altă fotografie
cu suflet îngălbenit
știu că durerea
se împarte între
o trecere prin foc
și căutarea fericirii
cătușe grele mă strâng
când mă despart
de brațele clepsidră
am fost trezit
din visul cu flori de tei
înainte să pot măcar
a culege o petală
încă de la naștere
mi-au fost dăruite
degete crucificate
cu care să ating
căldura din soare
lacrima pământului
tristețea din umbre
într-un târziu
sfoara ce-am aruncat-o
în lume
s-a transformat în
palme gingașe
din care în locul sângelui
a început să curgă
un râu cu apa
mereu limpede
în care întâiul înger
a fost botezat
noi-intersecție cu sens unic
semafoare străpunse
de inimi ce bat
într-o singură nuanță
roșu opac
mai poți privi acum cerul
prin ochii unui dumnezeu rănit
ca o sfidare monocromă