Durerea și-a plătit chirie încă un anotimp
Uneori nu poate dormi și-n miez de noapte
Coboară din tenebre până-n os
Pe strada sângelui
Nu te mai las să fii tristă
Chiar de-ar trebui să respirăm iar și iar
Printre umbre
În odaia cu pereți râncezi
Ca o îmbrățișare de fum
O singură femeie poți iubi cu sufletul
Pe restul le minți că fericirea-i o mână străină
Ce nu o poți purta mereu
În dreptul inimii
Ai să-mi răspunzi că astăzi gândurile
Te furnică în tălpi
Lacrimile fără cadență
Topesc săruturi
Pe drumul cu sens unic
Nu te pot salva din lanțuri
Cătușele vor strânge din ce în ce mai tăios
Atât de frig în celule iar
Noile iubiri sunt doar peregrinări
Între incertitudini
Și așternuturi calde
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu