Mușuroi

- Magdaleno, hai cu farfuriile alea odată ,pentru numele lui Dumnezeu soro,ne prinde dimineața și nu mai gãtãm mâncarea pentru pomană. Necrologul l-ai scris?
- Da ce mai tre iară necrolog tu țațã Ileano ? Că Sofronie al meu a murit deja de un an.
-Trebe, trebe. L-ai scris sau...?!
-N-am scris nimic tu femeie,că nu mi-am văzut capul de treburi.Mai la asta mi-a stat gândul.
- Nici cu părintele Bogdan nu ai vorbit?
- Mda țațo, ce să vorbești cu ăla? Ieri când fusei pe la el mi-a spus coana Marga, preoteasa că nu se mai poate ține în picioare de beat ce a fost .Toată ziua cică i-a cântat popește.
- Ei lasă, i-a cântat și i-a rãscântat, da o fost cu noroc.Uite așa s-a mai distrat și ea săraca. Și așa nu o prea scoate în lume.
- Scoate ...în....lume....Tu te auzi ce vorbești ? Pe cine să scoți ? Pe inculta aia, îmbătrânită și stafidită cu pretenții de mare cucoană? Intelectuala lu' pește pe grătar?!
-Ptiu, că dreptate ai!
-Am, am , că nici fiică-să nu-i mai brează. Nu știi că se ține cu primaru'?
- Hai dă-mă dra....Doamne iartă-mă...
-Păi dacă îți zic. Ce nu am zis eu mereu de bine? Ce ,te gândeai că în aia zace așa o...viperă?
-Da nu așa te-am învățat eu să tăi ceapa,'tui ceapa ei de ceapă! Mărunțește-o ....
- Păi nu vrei să o tai tu? Dacă tot ești profesoară de tăiat ceapa.
- Uite cine vorbește. Tu și gătitul. Ai turnat 6 copii lu' Corneluş și i-ai dat să mânce ce o apucat saracu'. Mai bine zis cinci, că al șaselea vorbește tot satul că l-ai făcut cu Gheorghe a lu Bălu de sus din deal.
- De parcă ar știi ei...De parcă tu ai fost vreo sfântă.Tare mult îți mai plăcea de popa ăl vechi. Sau ai uitat când te-am prin cum te ''spovedea'' pe masă? Dacă mai trăia Sofronie al tău te spărgea ca pe țăpligă.
- Morții cu morții și noi viii cu gândul la ei.
Cele două surori tăcură un moment, cât să-și tragă sufletul și apoi se puseră pe o păruială.Pomană pentru morți ,dar și circ pentru cei vii. Deodată , țața Vetuța , soacra Magdalenei ,care se trezi din somn le-a strigăt la apelul de noapte.
-Iar vă certați caprelor? Iar nu aveți loc una de cealaltă? De parcă nu ați fost amândouă niște...poame. Au, mor!
- Ce ai coană Vetuțo?
- Am visat urât maică. Cu amândoi.
Amândouă,speriate,într-un glas...
-Care amândoi?
- Sofronie și Corneluş. Cred că mult nu mai am.
- Fă, tâmpito, ne moare. Vezi că în dulap am lumina. Adu-i lumina! Nu mai căsca ochii ãia ca de broască ...
-Moare....da..moare... de beată! Tu nu vezi că-i cu sticla de rachiu sub perină?!
-Nu mori? Nu mori scârba naibii! Te mai țin o iarnă aici pe spinarea mea!
- Tulai tu, s-au ars colacii! Praf se făcură! Și ceapa aia ...
- Lasă că tot Maranda mea ne salvează și de data asta cu mâncarea. Ce fată bună...Nu ca zgâia aia ta de Persida. Aia nu îi bună de nimic. Nu te uita așa, că are pe cine să samene.
Dimineața le găsiră pe cele două surori ca într-un ring de box, când una deasupra ,când cealaltă, și cu multe fire de păr lipsă.
De atunci nu-și mai vorbiră niciodată, nici viața ,nici moartea măcar nu a reușit a le mai împăca.