odată cu dumnezeu nu a murit nimeni doar cerul nu mai e plumburiu
nici zgâriat de fulgere
timpul nu are limite hotar îi punem zilei noaptea
lasă prăpastia să învingă oricât te-ar striga
ești singur nimeni nu-ți va fi alături pe veci ți-ar promite
brațe prietenoase învață să nu crezi să nu mai crezi
în iubirea ce n-o să vină în cenușa sângelui
ți se plimbă numai viermii pe flori peste morminte
de ce-am înălța iar și iar alte rugi când înaltul e nepăsător bolnav
în priviri de neputință
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu