Jurnal de cer

 Dumnezeu a zâmbit când a creat cerul.
 Măreața pătură albastră
 Acoperă universul, îl învăluie,
 Într-o poveste despre 
 Puterea cuvântului.
 
 
 Înseratul înghite lumina
 Cum o gură flămândă 
 Felia din pâinea din fiecare zi.
 De cealaltă parte soarele
 Se joacă de-a pictorul.
 
 Uite,roșul pastelat
 Îl poartă vântul ,
 Prin venele ce strigă
 A mai multă culoare
 Mai mult infinit
 
 Luna - o scânteie
 Mi se ascunde-n pleoape,
 Stele -cărbuni îmi ard tălpile
 Diminețile  îngânate
 Îmi spăla ochii-n rouă.
 
 Deschid brațele să cuprind
 Un val, o minune, timpul.
 Sunt puterea unui gând 
 De abia rostit
 De abia respirat