mi-e frig până în atomi
nu s-au gândit a-mi da un nume
muriseră prea tineri pentru a afla secretul încrucișării cerului cu țărâna
ceva m-a ridicat deasupra și ne necredința
neputința
nelegiuirea nu au reușit să învingă
aveți în fața voastră un om ce nu se clatină
ochii lor sunt nisipoși acum lipsiți de flăcări
ai mei se umplu de lacrimi când privesc
tabloul cu scena ispitirii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu