Spulber carnea în brațele de foc

Te uită cum mă plimbi prin cuvinte și mă adormi în fiecare suflet ce-l dezlegi .Lasă-ți privirea să-mi șoptească despre umbrele nopții,să-mi cadă în palme ca o zăpadă târzie de april.Vino, focul stăpân pe aripile din crustă ne va deschide cărări. În ceas târziu clopotul răsună a sfârșit de vânătoare.
Credința, să nu uiți credința,ia-o în brațe ca pe un prunc ce abia cunoaște lumina ,spulberă orice urmă a cărnii în candela de lut. Nu te împodobi în aur,luăm cu noi doar raza asta ce ne înalță,din adâncuri spre etern .Păstrează cenușa vie, s-ar putea să adun rămășițele cărnii în amurg. Mi-e dor de adevăruri , de fiecare vis ce a confirmat existența. Ascunde-mi cuiele , de data aceasta crucificarea nu o să mă doară.