în spatele acestor vorbe care te leagănă te adorm
să vezi oameni alergând pe sfoară
ca și cum din această viață nu au învățat decât mersul pe cărbuni
s-a început să se trăiască bine din război
profitabilă afacere cu suflete atârnate de catarg
cimitirul cu care de atâtea ori ai sperat că-ți ucizi chemările
se zbate și acum sub călcâiul stâng
it's a dirty world Reicht
cine nu cunoaște pe de rost legile infernului
nici drept la cer nu mai are
mă plimb între două stații și absurdul unei răsuflări
îmi tăie calea
nici să dormim nu mai avem voie
înainte de a fi sclavi ai tâmplelor încinse
moartea premerge oricărui act de vitejie
unei picturi în culori severe
din atelierele suspendate ale înaltului
ca o boare deasupra
frunților
abandon în fața ploii
sfârșitul ambiției
sfârșitul
de aș putea înlocui oamenii prin cuvinte
și inima printr-un arc cu săgeți
nu uita ești fără de stăpân
regina de negru a fost capturată
precum icoanele desenate pe hârtie glasată
rămase captive în buzunarul vreunei vechi cămăși
te poți dedica vieții până la uitarea de sine
dar nu poți dezlega singurătățile plumburii
care-ți tușesc prin artere
să vezi oameni alergând pe sfoară
ca și cum din această viață nu au învățat decât mersul pe cărbuni
s-a început să se trăiască bine din război
profitabilă afacere cu suflete atârnate de catarg
cimitirul cu care de atâtea ori ai sperat că-ți ucizi chemările
se zbate și acum sub călcâiul stâng
it's a dirty world Reicht
cine nu cunoaște pe de rost legile infernului
nici drept la cer nu mai are
mă plimb între două stații și absurdul unei răsuflări
îmi tăie calea
nici să dormim nu mai avem voie
înainte de a fi sclavi ai tâmplelor încinse
moartea premerge oricărui act de vitejie
unei picturi în culori severe
din atelierele suspendate ale înaltului
ca o boare deasupra
frunților
abandon în fața ploii
sfârșitul ambiției
sfârșitul
de aș putea înlocui oamenii prin cuvinte
și inima printr-un arc cu săgeți
nu uita ești fără de stăpân
regina de negru a fost capturată
precum icoanele desenate pe hârtie glasată
rămase captive în buzunarul vreunei vechi cămăși
te poți dedica vieții până la uitarea de sine
dar nu poți dezlega singurătățile plumburii
care-ți tușesc prin artere

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu