Todeswunsch

nu există cu adevărat durere ci doar
reflexia întunericului prin carne
fulgere în oase ploaie în ochi
libertatea iluzia unei plimbări
fără dumnezeu de mână

m-am sinucis la începutul lui decembrie
ca pedeapsă nu mă lasă a mai scrie versuri
m-am ascuns azi în catacombele cerului
pot arunca uneori pe pământ un înger
să dea la o parte norii să fure bucăți de lumină

încă mai pot plânge nu mi-au vândut toate lacrimile
citesc palmele însângerate vreau să renasc
vis om fluture
dar strigătul inimii mă anunță
că voi muri și mâine

In Wirklichkeit gibt es keinen Schmerz, nur
die Wirkung der Finsternis im Fleisch.
Blitze in den Knochen,
Regen in den Augen,
die Freiheit – Illusion eines Spaziergangs,
ohne Gott an der Hand.
Anfang Dezember habe ich Selbstmord begangen.
Zur Strafe lassen sie mich keine Gedichte mehr schreiben.
Ich versteckte mich heute in den Himmelskatakomben,
kann manchmal einen Engel zur Erde werfen
damit er die Wolken beiseite schiebt und Lichtstreifen stiehlt.
Ich kann noch nicht weinen,
es sind mir noch keine Tränen gekommen.
Ich lese in meinen blutigen Handflächen
und will wieder Auferstehen,
Traum, Mensch, Schmetterling.
Doch der Ruf meines Herzens kündigt mir an,
dass ich auch morgen sterben werde.
Traducere: Renate Müller