Ca o exclamație căreia nu-i poți da drumul
Fiind în public, la o cafea cu vecina de la parter
Ce bârfește tot blocul
Ceva în genul emisiunii Bahmutancei
Curva aia numită fericire
M-a învățat pe de rost
Îmi știe cuvintele înainte de a le rosti
Fiecare gest ,fiecare clipire
Îmbrățișarea mută a norilor
În după amiaza plumburie
Să îmi fii femeie nu ospăț
Nopților adânc impregnate cu neliniști
Curva aia numită fericire îmi zâmbește
Pe furiș atacă buzele
Mirosul de gutuie îi excită sânii
Ochii îi sunt cărbuni aprinși
Pe altarul cărnii
Să nu porți pantofi cu toc
Asortați la blugii rupți
Ți-a spus stilistul
Nu se potrivesc ochilor tăi
Nici să nu te dai cu parfum de liliac
Ca doamnele din înalta societate
Cu ale lor exagerate gesturi de tandrețe
Față de prunci
Fericirea se îmbracă în dantelă
Doar în mințile îngălbenite
La trezire are fața răvășită
Unghii false de proastă calitate
Nu poartă chiloți
Și desface picioarele
Exact ca o curvă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu