aripi flămânde
se cațără
cu fiecare nouă ninsoare
mai mult și mai mult
aproape de ferestre
ca și cum s-ar opri pe un mal
să culeagă tăcerea
niciodată
nu a fost mai frig
în verdele frunzelor
dintr-un salt
înlăuntrul meu
observ soldatul
a cărui moarte
a venit dansând
sub cerul copil
nu pot să adorm
visul mi-ar răpi lumina
de când mă știu
din propria piele
adun cenușă
avem timp
să ne trimitem scrisori
de pe o lume pe cealaltă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu