timpul e răspunsul lumii la strigătul de lup

gânduri nestatornice
se deșiră
semn că cerul
ascultă dureri
din înălțimile tăcerii
se rup ferestre
către niciodată 

să ne spunem adio
în timpul vânătorii
n-ar avea rost
prada așteaptă
de cealaltă parte
cu parfumul morții
cimitirul nu este gol

cel mai adânc mister
rămâne timpul
cum se desprinde secunda
din orologiu
izbește încăperea
atinge în treacăt guri
cu zâmbete false

îți poți întoarce privirea
dar ceva lipsește
din înalt
din adâncuri
un strigăt de lup
de la o zi la alta
mai rânced
mai înșelător