bine ai venit singurătate

va veni vremea când ai să poți spune
am trăit când privirea va rămâne răstignită în aer
și nu mai știi ce să faci cu amintirea ei
de seara până dimineața în jurul odăii
se lasă un cutremur se înmulțește neliniștea
pereții încep să șoptească întunecat și des
se scurg în tine incertitudini ca o ploaie de vară
nu mai poți ascunde plânsul pe sub pleoape
o palidă umbră pe care nimeni n-o păzește
să te arunci să o prinzi lacom să fie a ta
ca o fostă iubită un colț de pâine sânul mamei
să potolească gura însetată brațe ce alte brațe
nu au mai cuprins iubirea ți-a devenit prăpastie
în ea strigătul morții se încolăcește precum un șarpe