cum se
târăște o pisică
abandonată prin noapte
în băltoace de ploaie
tot mai întunecată
strălucește carnea
din visele cu foc
sădește soarele
un bulgăre nobil
printre umbre
se joacă mereu
de-a vântul
pe umeri desfrunziți
acolo descoper
leac de tristețe
și ochii tăi
cum îmi
sărută lumina
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu