absolvo

 
  dumnezeu a spus atunci cu o răsuflare smulsă din piept mă dau la o parte facă-se voia voastră
  s-a făcut  viii dezveleau pământuri credeau că nu-i vede nimeni cum așezați la masă se înfruptau
  cu liniștea din morminte cu ochii morților aurore dantelate un du-te vino închide în noi toate sicriele
  ai loc golul ăsta nesfârșit din infernul inimilor nu se umple cu glas pierdut sau speranțe poate doar
  un război îl vindecă osemintele străbunilor să aibă loc de odihnă pe timpul unei renașteri atingem 
  oglinda și lumea se dedublează în joc de reflexe joc de inefabile nebunii nu-i timpul iertării nici de
  uitare veninul încă traversează carnea necunoscut e ceasul căile unei sălbatice armonii graba cu
  care unii recompun incertitudini ca beția vapoarelor pe-o mare și ea scufundată muzica pălește 
  în venele pietrelor curge murmurul alunecărilor degeaba cânți poete sufletul se vinde gol pe 
  nesimțite dureros de ieftin