mi-au zis nu-ți fie teamă iadul e mai rece ca o iubire trădată bine ai venit te vei îmbrăca în carnea
asta nouă am știut atunci că numai eu sunt responsabil de moarte o pot închide sau elibera o pot naște în toți ordonat mă înfățișez înaintea judecății orfan un poem fără titlu un fel de mormânt gol o lume în care nu mai pot intra aroma vieții încă îmi dansează în nări adăpostul sângelui a devenit o închisoare acolo în pieptul meu cresc lăstarii cu fața spre lumină
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu