bunică-mea îndeasă legume în oțet mă rog chestii de alea de se mâncă iarna murăciuni
ceva de genul nu știu nu consum dacă nu e bere vin murături de prună tot degeaba ei uite au
au de toate nea gheorge e oale și ulcele a crăpat de infarct acu vreun an azi e veșnica lui poemenire începe cu ridicatul în picioare aprindere de lumânări și un cor aritmic afon afundat în
culmea grației grotești se țin de mâini ca într-un ritual de sinucidere sacrificare inundați de beția
unui vis între gri și negru în prag de neștiință necunoaștere certă incertitudine fumul gros de-l tai
cu cuțitul șterge amintirea trecutului mortul parcă e și el la masă i se simte prezența așa susține
văduva toată plânsă așa de fațadă să-i plângă și lumea de milă să te tot saturi cu mâncăruri mortuare fostul inginer lingeanu(s) îi privește pe toți de sus cu un anumit dispreț în privire așa de
parcă el ar fi mortul și tot respectul i se cuvine mihaela s-a vopsit roșcată nu se potrivește cu atmosfera lugubră de altfel nici colanții ăia prea strâmți nu-i vin se vede cu ochiul liber că nu și-a
aranjat bine tamponul câteva babe au rămas cu oase în gingii și-ar fi luat tălpășița dacă n-ar fi urmat prea scurta rugăciune de final și gogoșii cu miere soro ies până afară tare-mi vine să mă piș
mai bine mă duc acuma știi că mă țiu greu să-mi spună mie careva că aici nu-i agenție de presă
așa la scară mică cu parfum de scufundări într-un aer vibranto- vaginificat
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu