doar am murit de atâtea ori unul în gândul celuilalt
e adevărat nu te poți juca cu iubirea ar fi atunci nimic
altceva decât o întoarcere în pântec și nu ne-am mai putea odihni
tâmplele ar deveni lumea asta plutitoare prin singurătăți asumate
și în semn de prostest ți-aș spune ah acum ce greu mi-e să te sărut
din priviri din gesturi să mă strecor în lacrimile a doi atomi izolați
cu buze vineții înconjurați de mirosul de tăciune un peisaj în mișcare
oglindă în oglindă am atins nerostirea e vis migrator spuneam și
uluiți ne alăturam jongleriilor lumii să ne poarte pământul peste veacuri
ascunși în buzunarul de la piept
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu