de câine hoinar sânge proaspăt vărsat în pocalul
împărătesc furtună tunet negură cum toți ar jeli
moartea luminii se pregătesc de înmormântarea zilei
poartă doliu după dimineți mereu sosite fără întârziere
cărate pe brațele zeilor din văzduh mă fascineza cimitire
unde vântul cântă printre cruci asemenea lupilor oase își găsesc
odihnă sub glia mamă gheare flămânde ne strangulează gleznele
buruieni otrăvite ne cresc sub tălpi nu mai aparținem acestei necredințe
nori coagulati ating adevăratul chip al stâncilor să revenim printre
cei ce se pregătesc de plecare vieții îi prisosește un suflu
sub pietre șerpii se îngână și iadul ne recunoaște drept fii
acest sărut o să doară când pe ruguri țâșnesc lacrimi îmblânzite
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu