pe plaja aceea măturată de vânt într-o dimineață de vară timpurie cum apropierea unor
îndrăgostiți inimă lângă inimă cu privirea fixată unul asupra celuilalt e lesne de înțeles acum
vuietul surd al valurilor jocul razelor printre vapoare aici doar cerul ne vede când ne pierdem
uneori umbrele în văzduh unde fluturii poartă-n aripi sclipiri de smarald marea nu ne răspunde
ne zâmbește cu ochi flămânzi de parcă ar transcede o nouă și o nouă inălțare cu mâinile tale care
au devenit acum și ale mele scrii povestea cu îngeri îmbrăcați de nuntă dintr-o amintire încovoiată
în timp dacă ne-am pierdut infinitul îl căutăm sub o stâncă întrebând povara asta e tot ce a rămas
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu