clopot rătăcit în piepturi străine și brațele întinse la cer s-au scurtat
cu gemetele grele am plâns un coșmar dar nimeni nu a auzit prea surzi
ne-au fost pașii îndreptați spre cădere e o vânătoare prada se stinge ostenită
vânătorul acum mulțumit pune foc la rădăcina cărnii pentru inălțare
haotic sau rebel un glas leagă tăcerea de cunoaștere din piatră s-a
născut universul sub piatră agonia tutruror amintirilor umil renăscute
e adevărat că răsuflarea odată comună a fost uitată pe oglinda cu ramă de spini
nimic nu e etern nici această confesiune caldă nici ale păsărilor aripi
gloria zborurilor am fost cândva la margine de lume la margine de timp
păcatul ajunge să fie fericire o neașteptată întâlnire cu noi înșine la care
ochii larg deschiși vor fi alungați
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu