în gheara timpului umbra din mine se scurge în fagurele sterp
lumina fără veșmânt nu mai descrie minunea nu o mai cuprinde
întâiul cuvânt a fost îngropat sub diafane tăceri te-ai temut și pe altar
zac acum silabe rătăcite numai trupurilor le punem perdele în sălbaticul dans
ce are încă puterea să curgă în singura oglindă neatinsă ca un vârf de munte
un singur ochi acum te privește tatăl nu te poate legăna cu un singur braț
zefirul din noroi nu e nici floare nici mormânt doar mângâiere întârziată
după război pacea pândește în întuneric se vrea smulsă din aripi dezghețate
îți cer un loc în trăsură și să-mi arăți din nou drumul spre casă n-am mai descuiat
de multă vreme poarta îmi caut chipul pierdut poate acolo mă așteaptă ca altadat
dumnezeu cu pâine și vin
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu