nici pământul nu îmi mai este părinte
am uitat glasul zborului și iarăși voi picta banalități
precum suflete atârnate sau inimi cu interior străin
pahare cu vodcă sau dame parfumate strident
tu precum o veche credință din fiecare crucificare
renaști în carne din lutul timpului te zbați prin ale mele
puncte de sprijin unde durerea mângâie un portativ
din fir de nisip mi-ai devenit piatră
am urmat fiecare poruncă dar am căzut
prima ispită prima luptă păcatul ajuns să fie fericire
visul l-am trăit în alții cu alte
morți fără leac
Fotografie de Paulo Paulauskos(Brazilia)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu