câmpul de luptă pădurea fără copaci câte povești ar putea
spune sângele vărsat despre fiecare ultima zvâcnire a unei inimi
măcar de n-ați fi alungat pădurarul din brațele ce odinioară îl ademeneau
în dulceața umbrelor moartea nu fuge cu coasa în mână e furie călăre pe un
cal negru clipă necunoscută nepătrunsă rugăciune într-o stare de veghe
nu există scuză ori salvare zbuciumul cătușelor grele te poartă spre un interior
străin te eliberezi acum lumea s-a dezbrăcat de aripi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu