deschid fereastra
aștept mereu
să adie o veste
de dincolo către aici
încă îi cunosc
poartă aceleași straie
aceleași cuvinte
rămâne parfumul
într-un ungher de suflet
întreb moartea
despre mine nu știi nimic
mai sunt lacrimi
mai am de plâns viii
fă-ți o sabie
din coastele mele
spintecă umbrele
să țâșnească lumina
abur ori venin
ca într-un joc
de-a împletit norii
deghizat în zbor fără aripi
pierd ecoul
te poți așeza în locul meu
să numeri umerii munților
cu ochi absenți
visezi la mâine
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu