pe timp de pace mormintele așteaptă mâini întinse
în război nu mai sunt cuvinte pentru
a chema tot întunericul un du-te vino
de la viață la moarte ca o lumânare tristă
mama îmi spunea să nu o plâng că toți
într-o zi urcăm scara până la nori că acolo
strivim lumina sub călcâie și ne întoarcem
asta o știa doar ea poate de la îngerii care
au așteptat-o primăvara acum labirintul
de păsări și suspine s-a deschis miraculos
fiecare cruce un scripete pot cânta până adorm
atunci îmi zâmbește inconștient alerg pe cărări cenușii
flămând îmblânzitor de noroc vis migrator de dantelă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu