în noaptea asta pregătesc altarul întunericul se sprijină pe umeri așteptare stearpă în aer aromele când dulci când amărui ale durerii număr secundele miezul nopții e aproape eu și cerul doi străini
din adâncuri vine o fărâmă de liniște o voce cunoscută întrerupe ceasul nu mai există margini timp
adorm stelele nu există martori la vărsarea de sânge cuțitul nu se grăbește spintecă adânc burți nevegheate țipete întunecate colorează acum asfaltul inimile vibrează mai mult a moarte amintiri rancezite în închisorile din trup numai să ucizi crucile mi-au spus gurile ieșite din morminte într-un mâine tăcut o evadare taie otrava din ochii îngerilor până nu-i târziu până nu vin zorii dă-mi mâna să plecăm îți arăt fericirea șoptea un dumnezeu laș deghizat în cerșetor să mă îndepărtez să mă apropii contează doar visul meu cu spini domesticiți în care decupez din cărțile sfinte cuvinte obscene
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu