întinzi inima către cer
căutând poate aripi neatinse
distanța dintre două îmbrățișări
o vom măsura în secunde pline
secunde goale
te simt plăpândă
mi te rasfiri în palme
nisip din vârful muntelui
un cuib de lumină
doar așa pot să apropii
gheața de soare
mai las să treacă o zi
în cetatea iubirii
până ce sângele
sfărâmă aisbergul
dacă vei păși pe aici
vei găsi pământ arid
în așteptarea ploii

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu