sunt treaz lângă copacul
unde moartea mi s-a arătat
în chip de căprioară
avea pe creștet o cunună
din flori alese
pentru o inălțare
lup și victimă
creșteam pe atunci
din brațe străine
m-au lepădat în lume
să aduc mai aproape
credința de pământ
sub pleoapa încă tremurândă a ierbii
popas spre adâncuri
schimb de roluri
vânatul pândește glonțul
fulgeră amurgul topit
pe cărări cu umbre desculțe
goana după lumină
pușca a cântat
pentru ultima dată
fără vlagă
imnul decăderii

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu