sătui de mâini încleştate rugăciuni
în albastru
desprinderea din negare are mereu gustul
unui măr interzis
viermele trădării îşi face punte
între fericire şi păcat
moartea aşterne un strigăt
peste câmpii
cântă un refren răguşit
o scânteie păleşte lângă izvor
îţi scriu un measj cu noroiul
odată stâncă
ce se prelinge
ţărână
apă
suflu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu