Exit

e aproape liniște-ntre valuri un începutde umbră
se smulge din adâncuri cum iubirea rămâne între gratii
cu iertări cu păcate cu iluzii
și chiar dacă îngeri ar coborî iar de pe munte
secunda n-ar fi decât trecerea lui azi în mâine
printr-un fulger de argint sau incendiu universal
alunecarea spre nemărginire-acropole arzând
n-a mai rămas decât o curgere în gol

flămândă inima bate-n arșiță plictisită
inconștientă parcă înțeleasă cu fluidul
pântecul în care odată am copilărit am învățat alfabetul
miez de lumină scufundată

îți repovestesc visul cu dinții ascuțiți ai gurilor înfometate
iluzie încinsă joc carnal pe furate ghicite ultima zvâcnitură
ca o naștere întârziată gest reprobabil preludiu mocnit
strigătul lovește pereții neatinși aproape de mormânt
plouă peste toate așteptările lumii plouă

exiști decât scurt-circuit efect secundar al vâslirii
no exit chiar de spinteci iar și iar burta vreunui pește
garduri electrice pe mal și porți ferecate
degeaba ai învățat înotul nu te mai poți vreodată
întoarcerea în lumea cu fețe necrestate
respiri ca o repetiție pentru actul final
vântul șuieră un requiem
aici moartea inventează suflete

poate aș fi știut de ce-au fugit toți martorii
îi strigam uneori pe nume străine ca pe copii nenăscuți
din pagini încă necitite n-au învățat zborul
iata-mă din nou încătușat de zidul tăcerii
puritatea-mi trece prin vene veni vidi vici scurtă nebunie
că mai exista altceva decât veacuri repetabile
n-am să mai cred vreodată

(fotografie de PlaceboFx)