și jocuri de-a v-ați ascunselea ori să înalț zmeul
privesc cerul și ași scrie pe nori EVADARE
doar că acum port un nume străin
mi-e frică să mă ascund în scorburi de copaci
atunci când plouă oricum n-au să mă caute să mă găsească n-au putere
nu am invățat ce e iubirea azi parcă port pietre
în locul inimii de sub pleoape obosite
descarc scrisori de adio de abandon de renunțare
viziune cu un cutremur ceasul îmi curge în palme
dumnezeu îmi cunoaște neliniștea și totuși fuge parcă
tot mai departe ceru-i deschis ca o rană lume-jurământ
nu ucid cuvinte doar le îngenunchez pe altarul așteptărilor
devin apoi labirint în propria existență îmi repet
fiecare stare nedureroasă până ce însuși infinitul devine mic
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu