crengile de măr chei pentru lacătele cerului
plimbi un deget sângeriu peste hartă
aici au crescut pe-atunci trandafirii
ca un soare ce te mângâie pe ceafă
timpul parcă grăbit își alungea pasul
dor cuvintele dor pielea din sârmă ghimpată
tăcerea de la marginea planetei
s-a descompus într-un nou demiurg ce calcă prin piroane
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu