în geană de trezie nu există granițe și cerberi care să sfâșie
grumazul prea bine știe atingerea sabiei
aveam trup doamne dar nu eram încă om cioburi din mine
sângerau amarnic sub șaua destinului
prea multe potențe înnodau cărări stranii
eram să fiu multe cărei pupile să-i întorc fotograma în file
substanța revelatoare prea puțină
colțurile forfoteau care
cum de ce să trag fire din lucruri
pe cusătura zilei ros de-ndoială asud amestec în piele
timpii lui ce va fi fost să fie totuna în fiertura prezentului
ca o săgeată împlântam în mine zenituri
ieșeam din orgiile zorilor beat de candori fără nume
nu eram încă om
aveam trup de care norii agățau descântece ploi nisipoase
acopereau zidul berlinului timp de cădere spărgea albastru ratarea
în vene turnul londrei sucomba sub scâncetul pruncului
doar memorii strivite purta glezna șovăitoare
învățam să îmbrac mâini să apuc secunda de umăr bufnița cânta
chiar dacă nu-și adunase încă ochiul din lume
urechea vărsa surzenii-n răscruce vedeam din când în când
lumina un midas răspopit prefăcea granitul în pulberi
aveam trup și-un iremediabil rău de libertate
chiar dacă nu sunt încă zeu
nu-mi scutur din artere vulturii părinte
și duc sub limbă fulgerul ca pe-o anafură în timp ce mă nasc
ud de infinit smerit în goliciune
clipă de clipă
(Maria Elena Chindea)
Sunt onorat!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu