noi poeții când iubim

mă întrebi dacă există cu adevărat iubire sau
ce trăim e cumva împletirea singurătăților
de parcă timpul nestatornic și-a cumpărat andrele
a început să exerseze modele noi din revistele străine
ne îmbracă apoi în cămăși de rouă la venirea dimineții

îți sărut toate plângerile act de renunțare
la ultima poruncă din noul decalog
alternanță stare de veghe viziune
un soi de primăvară întârziată
în jurul acestei ierni nelumești

noi poeții când iubim
avem inimi golite de ger
metafore care adapă versul
brațe ce culeg nectarul
obrajilor scăldați în miere

(foto de arlek-in)