în brațul străin al tatălui nu mă recunosc
mă smulgi cu puterea iubirii din țărână și mă
pășești sub globul albastriu
ca și cum aș fi fost vânt furtună balaur de ploaie
mă așezi lângă inima încă pulsândă a adâncului
diagnostic metamorfoză identitară cu pierderea echilibrului
și te-ai întrebat de ce în pleoape simți doar adierea
unei zile plecate-n refacerea luminii
există oare tunele subterane legături între cimitire
ca morții să-și vorbească despre gradul de comfort
al marelui obstaol jocul karmei în cazinoul uitat
când durerea se preface-n țărână își amintește ea c-a fost durere
sau pe cei care i-a atins umbra acum pot gusta acum din fructul oprit
cu gurile hulpave și piepturi mirosind a suflet suflecat
aici sunt neștiut rădăcină de negru chip pe care nu-l vei repeta
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu