joi, 10 aprilie 2014
pax deorum
umbră fragilă absolut impenetrabil un drum în neant
formă de timp îmbracată în armura căderii
zorile vestesc o spovedanie a mâinilor greu încercate
cerul unește dimineața pustie cu înfloritele crengi
nu mai îndraznește firul ierbii o ultimă strigare
către gâzele trezite din miracolul îngemănat
perfecțiune ori convergență spre univers
gradin între izvor al luminii și aripa soarelui
respiră o pax deorum
poetul înfipt în cuvinte deschide sălașul
uriașul suflu cântă printre munți
(fotografie Mish00)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu