unde câteodată-mi scot o palmă spre lume
restul corpului bolnav și obosit mi-l târăsc
prin azile psihiatrice imaginare fără a mă gândi la consecințe
zilnic mă arunc de pe un pod nu am reflexii reflecții miraculos supraviețuiesc
întro stare permanentă de lehamite foame de viață
îngână trecut prezent trecut prezent there is no future included
îmi repetă o voce în urechea stângă de parcă n-aș cunoaște
nici o lege a respirației a cuvintelor sau faptelor
de la o vreme nu mai pot să cred în minuni
cărțile odată sfinte acum se spovedesc prin părăsite biserici
aici și acolo într-o confuzie infuzie cu ser întunecat
perfuzia asta ce ar trebui să mă aducă lumii
doare cum o mușcătură străvezie
fotografie de straechav-deviantart
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu