pe de-o parte metamorfoză pe de alta despărțire-testament
literele îmi sunt îngânate fiecare vocală sărută
puntea buzelor cum fluturi pisează ecouri nedeslușite
între aripi cenușii
întrebați acest poem și are să vă răspundă
cei prin care a trecut cântecul nu mai au
chipuri cernute în singurătăți de nisip
cerul ca un covrig mă invită să-l gust
de-a-ntregul printr-o respirație
poemul meu cu răni deschise scară între praguri
nascut din profeția durerilor vii
amenință cu o revoluție în irișii larg deschiși
ai poeziilor păzitoare de viață
ai vieții mugind de poezie
sunt asemeni degetelor rătăcite pe atlas
știu totul despre înălțimi fără ca vreodată
gândul să le deslușească
un labirint cu ieșirea spre altul
într-o strivită absență
pe atunci poemul meu încă nescris
se izbea de ochi străini
până când toate versurile
s-au compus și recompus
în iubire
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu