ciob

încă trăiesc
alunec prin viață
prizonier eliberat
dintre coastele morții
într-o noapte de veghe
un înger sub streașină
mi-a pus în brațe cuvintele nude
îmbracă-le-n plângeri
oferă-le lumii pe muzica vântului
nu mai cred că pot scrie despre iubire
i-am șoptit
nici că fericirea-i lumească
fiindcă uit cum pieptul
e gol de mine
și din cioburi rescriu slujba
biserica nu-i acasă
nici acestea brațele
în care am copilărit
ațipisem
durerea s-a desprins din tavan
ca un burghiu printre oase
tresar
iarăși am visat
cu deșteptătorul la tâmplă