ca-ntr-un pântec bolnav aștept vindecarea
fețe plictisite se contopesc cu amarul
unei aluncecări în gol
franjurii zilei cu-n gust de retragere
se smulg urmare a nașterii mocnite
confesiune pe canapea terapie cu atomi
în mișcare liberă
suflet abandonat printre cruci
seara vizitez cimitire mi-am făcut obicei
din a șuiera odată cu vântul poezia unui gest abandonat
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu