ai crede că poți atinge norii cu brațe împietrite
și lumina-ți va mângâia încă odată obrazul
dincolo de ultima frontieră fruct oprit
singur drumul înapoi nu-l vei găsi înecat în curcubee
zâmbet palid teamă oarbă e ora reîntregirii
aici eșsti personaj necunoscut infernul ți-a încolțit în suflet
ca o realitate frustrantă
îngenuncheat mai adulmeci din vise și gratile
sângerează neprihănite rătăciri
în sinea ta un soi de eclipsă jocul cu umbra
la punct de cotitură cerc interior
nu-ți mai veghezi tăcerile e deja multă liniște
pumnul încleștat în nopțile lungi se strcoară-n ziduri
despre rănile iernii să nu îmi povestești
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu