Mitternacht

un ecou rătăcit în pântec bolnav mă botează
cu nume de șarpe dac-ai spus că ne vom uita
îți îngădui preț de-o despărțire strângerea mâinii
când te prefaci în trăire metamorfoză a cărnii
și aripa tristă deschide colivia cu minuni
vezi iubirea-i o zbatere între gratiile zădărnicite
iar cei care au văzut răsăritul nu mai sunt
decât cumpărători vânzători ce târguie viața pe nimic
implor noaptea să mă târască prin scrum
până când din ochii larg deschiși vor picura adierile
odata jucau pueril printre gene mitternacht
ți-am auzit răsuflarea pe când și cocoșii dorm
dacă vor cere jertfă te rog să nu mă cruți
să nu