copiii unui cer mai mic

nu știu dacă ai trecut sau nu prin altar pe când ne-a fost servit
trup cald și ulcele de vin nu te-am auzit
pentru că toți am băut apoi am mâncat din oasele ce picuaru
de sub rănile crucii
eram un intrus în propriul păcat iar săbiile
îmi despicau toate cântecele de iubire
precum un chirurg într-o sală fără mese
nevoit a sculpta și-n carne și-n noroi 

există puțină dumnezeire în priviri de diavol
mugetul vieții în plimbarea printre morți
în ultima vreme nu deosebesc limba unui clopot
de zâmbetul furtunii sunt ambele pive-n care-mi
zdrobesc zilnic disperările

visam să descompun cuvintele-n atomi să-i numesc poduri
între porunci și ascultare să-i păstrez în cămări
de unde cândva să înalț statuile poem
god knows i am still awake and dreaming