bântuie dezlănțuită melancolia pe coridoare
numai tu amar te joci cu o clepsidră
ca și cum din când în când ai mai mușca
o felie din fructul interzis
până să devină anotimp epilog
un ac caută venele discului de vinil
le sparge în mii de bucăți care acum
străpung iar și iar piepturi
fără a le răni
cum poți să nu iubești
ultimul drum al tăcerii
înspre adierea pașilor grăbiți
cenușa dansurilor tale
arde încă la marginea
unei păduri cu
vise de-mprumut

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu