când vaporul meu va mângâia
venele apelor voi tinde spre infinit
aștept în speranță unirea cu întregul
nu am bagaje doar un cer
plămădit cu forța slujbelor de duminică
și-am întrebat de atâtea ori
despre cuiburi înnodate cu lumină
unde sunt și unde mi-am fost
tentație trăită pe jumătate
timpul va dezrădăcina
fibra firească a lucrurilor
trebuie să lupt cu vântul
mi-am spus când asfințitul picta
singurătatea pe o pânză albastră
trecem și trecem
printr-o admirabilă fantasmă
ca un joc din copilărie
de-a regatul ascuns
într-un anotimp fără soare
fotografie Elouise Sylkie Pemberton
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu