un al cincilea anotimp
în care duminica plouă cu fluturi
aripile ce nu mai zboară în tăcere
a mii de pescăruși
lugojul ți-e casă te-așteaptă
cu ferestre deschise ușile duc
înspre lumi încă necunoscute
cărări de smarald sărută
pașii obosiți ai călătorului
desprins parcă din basmele copilăriei
orașul își cântă povestea
dincolo de bariere se scaldă în soare
se hrănește cu inimi care îngână
un cântec de vitejie
seara își aruncă mantaua
peste umeri obosiți
umbrele descântă în ochii infinitului
cu puterea unui mâine
prizonier eliberat
îi rătăcești în palme
când perdeaua dintre zi și noapte
cade cum o cortină după aplauze
îți va rămâne veșnic în amintire
fotografie de familie cu cer de vară deasupra
foto Henrieta Szabo
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu