nu le înec sub triste alunecări
ale frământărilor prin moarte
fii curajos îmi spunea mama
cu care și acum mă joc de-a v-ați ascunselea
prin nopțile când somnul mi-e cel mai bun amic
până când dimineața va fugi
cu întunericul în mână
și-am fost atât de aproape
să ating peretele de lut
care unise timpul cu netimpul
cerul cu lumină
viața cu un zâmbet
dar o sabie a despicat
ultimul suflu
mă recompun după fiecare durere
nucleu indivizibil
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu