etapele căderii

culeg gânduri din perdelele râncede ale odăii
să (re)descopăr câmpia așa cum era altădată
fără să mă opresc în zbateri inutile marea de maci
un infinit de sânge ca fluturii ce trăiesc între un suflu
și bătaia din palme nu mai caut îngeri degeaba îmi tot împrumuți
cărțile sfinte s-a așezat praful pe pervazul văratic las crucea
altuia cine bea din izvoare o va găsi în iarbă sau în trupul istovit

vom scrie atunci rugăciunile de mână
iar foile nu vor mai ajunge în ochi străini
fără salvare cine alunecă în afară propriei axe
ne crucificăm umbrele în tablouri ce nu le mai
privește nimeni drumul tău e în altă parte
șoptea atunci o voce răgușită în urechea stângă
m-am obișnuit cu donarea de suflet
și-am învățat că fără vise sunt gol
nu am ce căuta în propria existență
am încercat să fiu doar un alt călător
voi căutați-mi așternut în neuitare
eu am să-l caut pe dumnezeu
să mă învețe el cum să nu mă pierd
prin mine