cum rochia de mătase-ți mângâie gleznele
în adierea serii arbori cu miresme
electrizează
pielea stropită cu acel sărut asemenea podoabelor bogate
răspunzi chemărilor în pământul cărnii mă scufund
imn glorios e noaptea cu bucuria învierii respir din tine
minunile unui dans șoldurile fremătând mișcări ritmate
strălucirea ochilor îți citesc noaptea-i scoarță de abanos
îmbrăca natura urme de zaț pe buzele cerului
brațele ofrandă culcușul florilor ești grădina mea sfântă
ne strânge îmbrățișarea ghimpe femeie trup femeie a sângelui
descifrez misterul unui evantai aripă de fluture-n bătaia ritmată
a brizelor și ce mândră ești ritmul îți pătrunde porii cu bucuria
unui izvor vărsat în cântec ocolește un labirint flux continuu
unde se naște vântul mă întreb dacă nu pe genunchii tăi
acum daruri călcâiul plutește în boarea serii parfumul tuturor
viselor netrăite
așteptăm implinjirea unei admirabile realități când
vom călători înapoi spre acest mănunchi de iluzii
ce nu se va sfârși niciodată privirea părăsește toate spaimele
înfășurate prin gândurile acum pierdute zâmbești și fugi
pentru a saluta primele raze ale soarelui sparg oglinda înaltului
în atingeri trăiești pentru a fi martoră unei dimineți impregnate
în iubire lumini și umbre trezesc aerul odihnit pe frunzele de vară
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu